Categorie: Blog

Publicat pe de — Lasă un comentariu

De ce conteaza varsta la care deveniti mama?

  • Fertilitatea si varsta

O femeie se naste cu un stoc de ovule pentru o viata intreaga – de obicei, in numar de aproximativ doua milioane.  Totusi, din momentul in care s-a nascut aceste ovule au inceput sa moara si pana la varsta de 45 de ani va avea doar vreo 10.000 dintre acestea.  Desi numarul acesta pare mare, nu poate fi de o calitate adecvata.

Cu cat femeile sunt mai in varsta, cu atat ovulele sunt mai batrane – iar ovulele mai batrane, pur si simplu nu sunt viabile ca cele tinere, deoarece ovulele batrane au un risc mai mare de defecte cromozomiale. In general, fertilitatea intra dramatic in declin dupa varsta de 35 de ani: ciclurile menstruale pot fi inca regulate, dar se poate ca femeia sa nu ovuleze in fiecare luna.

Dar, nu disperati, deoarece desi nu puteti inversa procesul de imbatranire al ovarelor, uterului sau oricarei parti a organismului, exista o multime de lucruri care va vor ajuta sa il incetiniti. Cu privire la ovule, acest lucru inseamna ca le veti imbunatati calitatea, chiar daca nu veti putea imbunatati si cantitatea. Stresul, dieta, fumatul si consumul de alcool, toate grabesc procesul de imbatranire, deci este timpul sa le eliminati. Reglarea hormonilor prin ajustarile dietei si ale stilului de viata poate, de asemenea, sa va optimizeze sansele de reproducere.

 

  • Testarea rezervei ovariene

Fiecare femeie este unica in felul ei si, desi media de varsta pentru declinul fertilitatii este de 35 de ani, dumneavoastra puteti fi diferita. O cale de a stabili cat de mult timp v-a mai ramas din ceasul biologic, este de a testa «rezerva ovariana» -ce cantitate de ovule au mai ramas pe stoc.  Urmatoarele metode sunt caile principale prin care doctorul dumneavoastra va face acest lucru. In «Cartea sanatatii femeii» de Marilyn Glenville, aparuta la Editura ALL, se mentioneaza ca testele pot dezvalui doar cate ovule v-au mai ramas – nu cat de bune sunt acestea.

  • Testarea prin ultrasunete.   

Efectuata in timpul primei jumatati ale ciclului menstrual, ecografia (scanarea cu ultrasunete) examineaza marimea ovarelor si numarul de foliculi mici masurabili (antrali) care contin ovule dezvoltate.

  • Testul de sange pentru AMH (hormon antimullerian).

Acest test nu trebuie efectuat intr-o anumita perioada a ciclului menstrual si nici nu necesita o vizita la spital, ci doar pana la doctorul dumneavoastra. Testul masoara nivelurile unui hormon din sange denumit antimullerian (AMH). Ovarele produc AMH in fiecare luna pentru a incuraja maturizarea ovulelor si este, de asemenea, vital pentru producerea de estrogen. Nivelurile de AMH din organismul dumneavoastra pot indica buna functionare a ovarelor, care, la randul ei, poate indica atat cantitatea, cat si calitatea depozitelor de ovule. In general, cu cat nivelurile de AMH sunt mai scazute, cu atat sunt sanse ca nivelul fertilitatii sa fie mai diminuat.

  • Testul de sange pentru FSH.

Glanda hipofiza secreta lunar hormonul de stimulare foliculara (FSH) pentru  a stimula cresterea grupului de foliculi pe suprafata ovarului. La inceputul unui ciclu normal, nivelurile de FSH ar trebui sa fie scazute. Daca  un test al sangelui efectuat in a doua sau a treia zi a ciclului dezvaluie ca acestea sunt marite, glanda hipofiza probabil va pompa hormoni in plus, deoarece ovarele nu raspund la nivelurile normale. Cu cat aveti mai putine ovule, cu atat mai mult FSH va trebui sa produca hipofiza pentru a stimula acele ovule. Daca testul arata ca rezerva dumneavoastra de ovule este scazuta, trebuie sa va concentrati in mod special pe imbunatatirea calitatii ovulelor pe care le aveti, pentru a avea sanse mai mari de a concepe un copil.

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Cum ii ajutati pe copii sa-si faca lectiile?

De regula, totul merge bine, dar se mai intampla sa-i impingem pe copii de la spate cand vine vorba de lectii.
Iata cateva sfaturi pentru momentul cand temele trebuie facute astfel incat totul sa nu devina un cosmar.

Mama si tatal au un rol primordial

1.    Chiar daca cel mic se descurca de minune, acesta nu este un motiv sa-l lasati sa-si faca singur lectiile in fiecare seara. Ajutati-l cu un sfat, o sugestie, o parere. Corectati impreuna greselile, invata impreuna poezia, cititi impreuna o carte, desenati impreuna.

2.    Este important sa-l verificati pe copil ca sa va dati seama daca a asimilat toate noutatile de pe parcursul zilei. Daca observati ca nu a inteles anumite lucruri este momentul sa-i le clarificati explicandu-i totul pe intelesul lui.

3.    Nu va panicati daca nu va mai aduceti aminte regulile de matematica sau gramatica. Daca ii consultati notitele, va reimprospatati imediat memoria.

4.    Controlandu-i temele il sustineti pe copil in eforturile sale si il motivati. Va participa la ore linistit fiindca stie ca a facut totul bine.

Care sunt conditiile ideale pentru a-si face temele?

1.    Lucrati in camera copilului, la biroul lui. Asa se va obisnui sa fie mereu ordonat, sa nu-si faca lectiile pe unde apuca, pe canapea, pe pat, pe noptiera.

2.    Pentru momentul in care faceti impreuna lectiile incercati sa fiti calmi, linistiti, intelegatori. De asemenea, fara muzica sau televizor. Desenele animate, filmele, jocurile si relaxarea vin mai tarziu, dupa ce ati terminat lectiile. Acest sistem va deveni in timp obisnuinta.

3.    Pentru a citi si a-l ajuta sa memoreze, incercati sa-l faceti pe copil sa citeasca mereu cu voce tare. Asa puteti sa-l controlati si la modul in care pronunta. Ca sa fiti siguri ca a inteles, nu ezitati sa-i puneti intrebari. Pentru a-i stimula placerea pentru lectura mizati pe partea amuzanta: faceti-va timp sa-i povestiti istorioare frumoase. Este ideal sa-l determinati sa se transpuna in personajele povestilor, sa evadeze. Astfel imaginatia copilului va fi stimulata.

4.    In cazul in care apar dificultati in realizarea temelor sau cand cel mic nu vrea sa-si faca lectiile, nu dramatizati. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa vorbiti cu educatoarea, invatatoarea sau profesoara ca sa vedeti si punctul de vedere al acesteia si pentru a gasi o rezolvare la problema. Daca in ciuda eforturilor facute, nu se amelioreaza situatia, puteti lua in calcul cursurile postscolare, astfel il ajutati pe copil sa isi recastige increderea in el. Dificultatile pot fi legate si de limbaj si atunci puteti apela la un terapeut.

5.    Cand copilul nu mai face fata, s-a plictisit, nu mai da randament, luati o pauza de 5 – 10 minute. Lasati-l sa se joace, sa vorbeasca cu prietenii la telefon, sa-si pregateasca lucrurile pentru a doua zi. Tot pentru pauza pregatiti ceva de mancare pentru a-i reimprospata fortele: un sandvici, un fruct, un suc sau desertul preferat.

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Deficitul si Excesul de Vitamina A la copii

  • Vitamina A

Exista mai multe forme de vitamina A. O astfel de forma intra in alcatuirea celulelor nervoase sensibile la lumina (fotoreceptori), prezente la nivelul retinei. O alta forma are rol in mentinerea starii de sanatate a pielii si a mucoasei pulmonare, intestinale si a tractului urinar. Carotenoizii, cum ar fi beta-carotenul, sunt transformati lent in organism in vitamina A. Medicamentele cu structura asemanatoare vitaminei A (retinoizii) se folosesc pentru tratarea acneei severe si psoriazisului si se desfasoara cercetari pentru tratarea anumitor tipuri de cancer.

  • Deficitul de Vitamina A

Deficitul de vitamina A este intalnit frecvent in regiuni ale lumii in care consumul alimentar de ficat (animal sau de peste), legume (galbene si verzi), oua si produse din lapte integral este inadecvat. Bolile care afecteaza absorbtia intestinala a grasimilor pot reduce si absorbtia vitaminei A si cresc riscul de dezvoltare a deficitului de vitamina A. Interventiile chirurgicale intestinale sau pancreatice pot avea acelasi efect. Bolile hepatice pot interfera cu depozitarea vitaminei A.

  • Simptome, diagnostic si tratament pentru Deficitul de Vitamina A

Unul din primele simptome ale deficitului de vitamina A este orbirea nocturna, cauzata de afectarea retinei. Albul ochilor (sclera) si corneea se pot usca – o afectiune denumita xeroftalmie.

Xeroftalmia este intalnita in special la copiii cu deficit sever de calorii (energie) sau proteine, care se asociaza cu un aport inadecvat de vitamina A. La nivelul sclerei pot aparea depozite spumoase (pete Bitot). Corneea uscata se poate inmuia si ulcera, boala evoluand uneori spre orbire. Persoanele care au risc crescut de a avea deficit al vitaminei A ar trebui sa primeasca suplimente care contin aceasta vitamina.

  • Excesul de Vitamina A

O cantitatea prea mare de vitamina A este toxica. Administrarea zilnica a unor doze de 10 ori mai mari decat cele recomandate, timp de cateva luni, poate conduce la aparitia toxicitatii. O doza mai mica poate produce toxicitate la sugari, uneori in decurs de numai cateva saptamani. Carotenoizii alimentari pot fi consumati fara a aparea toxicitate. Insa in caz de ingestie a unor cantitati mari, pielea capata o culoare galbuie (carotenoza), in special, la nivelul palmelor si talpilor. Suplimentele care contin o cantitate mare de beta-caroten pot creste riscul de cancer.

  • Simptome, diagnostic si tratament in Excesul de vitamina A

Consumul la o singura masa a unor cantitati foarte mari de vitamina A poate produce somnolenta, iritabilitate, dureri de cap si voma in decurs de cateva ore, dupa care apare descuamarea pielii. La copii, creste presiunea intracerebrala (hipertensiune intracraniana) si se produce voma. Daca aportul de vitamina A nu este intrerupt, se poate ajunge la deces.

Cand intr-o perioada mai lunga de timp se consuma cantitati mari de vitamina A, simptomele care apar includ asprirea parului, pierderea partiala a parului (inclusiv la nivelul sprancenelor), fisuri ale buzelor si uscarea pielii (care devine aspra si se poate descuama). Ulterior pot aparea dureri de cap, cresterea presiunii intracerebrale si stare de slabiciune generala. Sunt frecvente durerile osoase si articulare, in special la copii. Poate aparea marirea de volum a ficatului si a splinei.

Se mentioneaza ca administrarea de isotretinoin (un derivat de vitamina A folosit pentru tratarea acneei) in timpul sarcinii poate conduce la aparitia de malformatii congenitale la fat. Femeile care doresc sa ramana insarcinate sau care doresc sa ramana insarcinate nu ar trebui sa consume vitamina A in cantitati care sa depaseasca limita superioara considerata sigura (3000 de micrograme), deoarece creste riscul de producere a malformatiilor congenitale. Diagnosticarea excesului de vitamina A se bazeaza pe simptome si pe nivelul sanguin crescut al vitaminei A. Tratamentul consta in intreruperea administrarii de suplimente care contin vitamina A.

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Tot ce trebuie sa stim despre scolioza copiilor

Scolioza reprezinta curbarea laterala a coloanei vertebrale. Scolioza este o afectiune frecventa, in special la fete. Poate fi o malformatie congenitala sau poate aparea mai tarziu in viata, cel mai frecvent in adolescenta. De obicei, cauza nu poate fi decelata.

Coloana vertebrala proemina spre dreapta atunci cand curbura este in zona superioara si spre stanga atunci cand este in zona inferioara. Rezultatul este acela ca umarul drept este situat mai inalt decat cel stang; la fel se intampla si cu soldurile. Frecvent, scolioza apare la copiii cu cifoza (cifoscolioza).

  • Simptome si semne

De obicei, scolioza usoara este asimptomatica. Pacientii se plang de oboseala si dureri la nivelul regiunii lombare dupa ce au stat o perioada mai lunga pe scaun sau in picioare. Pot urma dureri musculare de spate in anumite zone. Scolioza usoara poate fi descoperita in timpul unui examen fizic de rutina. Parintele, profesorul sau medicul poate suspecta o scolioza atunci cand observa ca un umar al copilului pare mai sus situat decat celalalt sau cand hainele nu par sa stea drept.

In “Agenda medicala Merck – Medicul casei” aparuta la Editura ALL se mentioneaza ca la aproximativ 50% dintre copiii afectati, scolioza pare sa se agraveze. Cu cat curbura este mai mare, cu atat sunt sanse mai mari ca aceasta sa progreseze. Mai mult, cu cat apar mai multe simptome, cu atat sunt mai multe sanse ca scolioza sa progreseze. Deoarce scolioza tinde sa progreseze cand copilul ajunge la pubertate, cu cat varsta de debut este mai mica, cu atat va fi mai grava. De aceea, o curbura mica la varsta de 10 ani este mai ingrijoratoare decat aceeasi curbura aparuta la varsta de 16 ani.

Scolioza progresiva poate cauza, in final, probleme permanente, cum ar fi dureri cronice sau deformari observabile. Scolioza severa poate chiar afecta organele interne, de exemplu, deformarea si lezarea plamanilor.  Uneori, scolioza se poate agrava chiar in absenta simptomelor.

Curbura este mai evidenta atunci cand pacientul se apleaca inainte si este observat din spate. Radiografiile de coloana arata cu precizie unghiul curburii. In cazul in care medicul considera ca scolioza se agraveaza, va examina copilul de mai multe ori pe an. Se pot utiliza diferite dispozitive pentru a masura cu mai multa precizie curbura coloanei.

  • Prognostic si tratament 

La majoritatea copiilor cu scolioza, curbura nu va mai progresa. Totusi, este necesara urmarirea de catre medicul ortoped. Scolioza simptomatica, cea care progreseaza sau care este severa, necesita tratament. Cu cat tratamentul este instituit mai precoce, cu atat mai mari sunt sansele ca aceasta sa nu mai progreseze.

Pentru a mentine coloana dreapta se foloseste un corset sau o orteza. In cazurile cele mai severe, vertebrele se unesc chirurgical sau se poate introduce o tija metalica pentru sustinerea coloanei.

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Anemia prin deficit vitaminic

  • Ce este Anemia prin deficit vitaminic?

Anemia prin deficit de vitamine este determinata de scaderea sau epuizarea rezervelor de vitamina B12 sau acid folic (folat). Deficitul de vitamina B12 si acid folic determina aparitia anemiei megaloblastice. In acest tip de anemie, maduva osoasa produce globule rosii cu volum crescut si forma anormala (megaloblaste).

Deficitul de vitamina B12 sau acid folic apare de obicei din cauza aportului dietetic insuficient al acestor vitamine sau absorbtiei inadecvate a lor din tractul digestiv. Deficitul este uneori cauzat de medicamente folosite pentru tratamentul cancerului, cum ar fi metotrexat, hidroxiuree, fluorouracil si citarabina.

  • Simptome si diagnostic

Simptomele anemiei determinate de deficitul de vitamina B12 sau acid folic se dezvolta lent si sunt similare cu cele produse de alte tipuri de anemie. Deficitul de vitamina B12 poate cauza si tulburari neurologice. Dupa stabilirea diagnosticului de anemie, se efectueaza analize pentru a determina daca aceasta este cauzata  de deficitul de vitamina B12 sau de acid folic.

Acest tip de anemie se suspecteaza cand la examinarea microscopica a sangelui se observa celule anormale cu dimensiuni foarte mari (megaloblaste). Pot fi detectate si modificarile globulelor albe si ale plachetelor, in special daca persoana afectata are anemie megaloblastica de mult timp. Concentratia sanguina a vitaminei B12 si acidului folic poate fi masurata, iar pentru a determina cauza deficitului vitaminic se poate apela la alte tipuri de analize.

  • Ce Tratament se administreaza?

Tratamentul anemiei cauzate de vitamina B12 sau de deficitul de acid folic consta in administrarea unor cantitati suficiente din vitamina respectiva. In cartea “Agenda medicala Merck – Medicul casei” aparuta la Editura ALL se mentioneaza ca, de obicei, vitamina B12 se administreaza prin injectare.

Initial injectiile se fac zilnic sau saptamanal timp de cateva saptamani, pana cand nivelul sanguin al vitaminei B12 revine la normal; ulterior se fac o data pe luna. De asemenea, vitamina B12 se poate administra sub forma de spray nazal, tablete sublinguale sau tablete orale. Persoanele cu anemie prin deficit de vitamina B12 sunt nevoite de obicei sa ia suplimente pentru tot  restul vietii.

Acidul folic se poate administra zilnic sub forma de tablete. Persoanele cu tulburari de absorbtie intestinala a acidului folic trebuie sa ia suplimente pe tot parcursul vietii.

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Tratamentul deshidratarii la copii

Bolile minore care produc varsaturi si diaree pot duce la deshidratare in cazul copiilor. La sugari, deshidratarea se trateaza prin incurajarea sugarului sa consume lichide care contin electroliti. Laptele uman contine cantitatea adecvata de lichide si electroliti de care are nevoie un sugar si reprezinta cel mai bun tratament. Daca sugarul nu este alimentat la san, trebuie administrate solutii orale cu electroliti, care pot fi cumparate sub forma de pudra sau lichida de la farmacie.

Se mentioneaza care e cantitatea de solutie care trebuie administrata: depinde de varsta copilului, dar in general sa fie de aproximativ 100-150ml/kg corp/24 h. Copiii cu varsta peste un an pot bea cu inghitituri mici sucuri sau supe clare, apa minerala sau pot manca inghetata pe bat.

Apa plata, sucurile si bauturile tip cola din comert nu sunt recomandate in tratamentul deshidratarii, indiferent de varsta, deoarece continutul de sare al apei este scazut, iar sucurile si bauturile tip cola contin o cantitate mare de zahar care irita tractul digestiv.

Tratamentul deshidratarii este mult mai eficient atunci cand copilul a baut lichide cu inghitituri mici si frecvente la fiecare 10 minute. Cantitatea de lichide administrata poate fi crescuta lent si administrata la intervale mai mici in cazul in care copilul varsa si nu prezinta diaree severa.

La sugarii care retin fluidele, peste 12-24 ore se poate relua alimentarea cu lapte din biberon. Copiii mai pot consuma supe si alimente neiritante (banane, paine prajita, orez).

Sugarii si copiii mici care nu sunt capabili sa digere niciun fel de lichid si care sunt apatici si prezinta si alte semne de deshidratare, pot primi un tratament intravenos mai intesiv cu lichide sau solutii de electroliti administrate pe sonda nazogastrica.

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Teama copilului mic de a fi parasit de parinti

Anxietatea de separatie reprezinta teama copilului mic de a fi parasit de parinti. Copilul cu anxietate de separatie se manifesta prin plans atunci cand parintele paraseste camera.

Anxietatea de separatie este normala la sugarii pana la opt luni, este mai intensa intre 10 si 18 luni si, in general, se rezolva pana la varsta de 2 ani.

Intensitatea si durata anxietatii de separatie variaza si depinde in parte de relatia copil-parinte. De exemplu, anxietatea de separatie la un copil care are fata de parintele sau un atasament puternic si sanatos se va rezolva mai repede decat a unui copil mai putin atasat de parinte.

Anxietatea de separatie apare la o varsta cand sugarul incepe sa devina atasat emotional de parintii sai. Deoarece ei au o memorie incompleta si nu au notiunea timpului, acesti copii mici se tem ca plecarea parintelui ar putea fi permanenta.

Anxietatea de separatie se amelioreaza atunci cand copilul isi imbunatateste memoria, pastreaza imaginea parintilor in minte dupa ce acestia au plecat si tine minte ca in trecut parintii s-au intors.

Parintii nu trebuie sa limiteze perioadele de separatie sau sa le evite, deoarece acest lucru ar compromite dezvoltarea si maturizarea copilului. Cand parintii pleaca de acasa sau lasa copilul la gradinita, ei trebuie sa incurajeze persoanele care raman cu copilul sa-i distraga acestuia atentia.

In acel moment, parintele trebuie sa plece fara sa raspunda la nesfarsit la plansetele copilului. Daca parintii trebuie sa mearga inr-o alta camera a casei, ei trebuie sa vorbeasca cu copilul in timp ce se afla in cealalta camera pentru a-l incuraja si linisti sau trebuie sa-l cheme pe el in acea camera. Acest mod de actiune va invata copilul ca parintii sunt prezenti, desi nu mai sunt in raza lui vizuala.

Anxietatea de separatie se poate agrava in perioadele in care copilului ii este foame sau este obosit asa ca inainte de a se desparti de copil, parintele trebuie sa-l hraneasca si sa-i permita o scurta perioada de somn. Prezenta anxietatii de separatie la o varsta normala nu are efecte pe termen lung asupra copilului.

Anxietatea de separatie care se prelungeste peste varsta de 2 ani poate fi sau nu o problema, in functie de gradul de afectare asupra dezvoltarii copilului. Este normal pentru copil sa resimta o oarecare frica inainte sa inceapa gradinita. Aceste sentimente trebuie insa sa se diminueze cu timpul.

Rareori, o frica de separatie excesiva impiedica mersul la gradinita sau il impiedica sa se joace normal cu copiii de varsta lui. Aceasta anxietate este deja anormala (tulburarea prin anxietate de separatie).

Publicat pe de — Lasă un comentariu

De ce sa le dam copiilor STRUGURI toamna

Fie ca sunt sub forma de fructe naturale, compot, suc, nectar sau prajituri, strugurii reprezinta o sursa reala de sanatate pentru copii. Reprezinta fructele cele mai bine digerate de stomac. Specialistii recomanda consumarea strugurilor, cu precadere, dupa-amiaza si seara fiindca ei produc un efect de relaxare. Mai mult, influienteaza aparitia somnului, indepartand insomniile.

73% apa, 23% zaharuri si 4% vitamine si saruri minerale. Aceasta este compozitia strugurilor. Ei contin numeroase saruri minerale: calciu, fier, fosfor, potasiu, magneziu, iod, fluor, cupru, cobalt, zinc. Reprezinta o bogata sursa de vitamine, in principal vitaminele A si C, apoi vitaminele din grupa B, dar si zaharuri.

Strugurii au calitatea de a elimina reziduurile alimentare incomplet arse din tesuturile organismului, de aceea este indicata o cura de struguri pentru cei care sufera de guta, reumatism si artroza. De asemenea, sunt recomandati pentru persoanele care au probleme cu tensiunea arteriala, fie sunt hipertensivi, fie hipotensivi. Strugurii se folosesc cu succes in bolile de nutritie, de rinichi, de ficat. Mare atentie trebuie sa aiba diabeticii fiindca strugurii contin zaharuri care se asimileaza rapid. Este de retinut faptul ca zaharul din struguri ingrasa mai putin decat glucidele altor alimente.

O metoda eficienta de a-i obisnui pe copii sa consume fructe este artificiul cu prajiturile cu fructe naturale. Este adevarat ca pot fii folosite pe tot parcursul anului cand sunt luate din compot sau sub forma de fructe confiate, dar in plin sezon este bine sa profitati de ele. Si pentru ca este sezonul strugurilor, nu pierdeti timpul. Dati-le copiilor portia de vitamine din struguri.

Tartele cu fructe ii incanta intotdeauna pe cei mici prin designul lor. Preparati mini-tarte in care alaturi de struguri puneti si alte fructe care dau culoare, dar sunt si un aport de vitamine pentru copii. Alegeti felii de mere, portocale, banane, prune. De asemenea, folositi strugurii si in alte preparate culinare, precum placinta, rulada, prajitura cu gem de struguri, tortul cu fructe, inghetata cu fructe.

Salata de fructe nu trebuie sa lipseasca din meniul copiilor. Folositi numai fructe naturale si dati importanta aspectului final. Folositi cupe cu un design special care sa-i atraga pe cei mici, decorati-le cu figurine. Va ia ceva timp sa faceti un astfel de aranjament, dar scopul pentru care il faceti merita. Copiii mananca fructe.

Aranjati strugurii intr-o fructiera sau intr-un castron cat mai decorativ, estetica ii influienteaza pe cei mici. Poate ii convingeti sa se apropie de platoul cu fructe. Alternati ciorchine de struguri albi si negrii. Puneti vasul in camera copilului, poate ii atrageti cu parfumul si aroma speciala a strugurilor.

Dulceata de struguri este una dintre cele mai gustoase dulceturi. Se poate servi cu orez cu lapte, cu clatite, cu budinca, cu papanasi. Exista chiar si delicatese pe care le-au inventat alte popoare, dar pe care le puteti adopta cu succes: supa cu struguri si avocado, pui cu struguri, struguri marinati, struguri cu smantana.

De retinut!
–  Atentie la samburi.
–  Spalati cu insistenta fiecare ciorchine de struguri ca sa indepartati efectul stropirii viilor.
–  Inlaturati periodic boabele stricate pentru a nu contamina tot ciorchinele.

 

Reteta zilei – Tarta cu struguri

Ingrediente pentru aluat: 150 g unt, un praf de sare, 500 g faina, 2 oua, 100 g zahar, 100 ml de apa, ½ plic praf de copt.
Ingrediente pentru crema: 50 g faina, 4 oua, 500 ml de lapte, 130 g zahar, 1 plic zahar vanilat, coaja si zeama de la o lamaie si un kg de struguri negri si albi.

Mod de preparare aluat: se bat ouale bine, se adauga zaharul, sarea si apa, apoi se incorporeaza faina amestecata cu praful de copt si untul si se framanta repede pana devine un aluat omogen. Se lasa aluatul sa se odihneasca o ora, apoi se pune in forme mici de tarte care au fost unse cu unt si se lasa la copt 15 minute. Dupa ce s-au copt si s-au racit, tartele se umplu cu crema rece si se decoreaza cu boabe de struguri.

Mod de preparare crema: se bat bine ouale cu zaharul, coaja de lamaie si zaharul vanilat, apoi se incorporeaza usor faina. Se adauga putin cate putin laptele fierbinte. Se pune vasul pe foc mic si se amesteca continuu pana cand incepe sa fiarba si se ingroasa crema. Se ia de pe foc imediat, se adauga zeama de lamaie si se lasa la racit.

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Tot ce trebuie sa stim despre infectiile urinare la copii

  • Ce reprezinta Infectiile Tractului Urinar  

Infectiile tractului urinar sunt infectii bacteriene ale vezicii urinare (cistita) sau ale rinichilor (pielonefrita). Infectiile tractului urinar sunt frecvente in copilarie. Aproape toate infectiile tractului urinar sunt cauzate de bacterii care intra prin orificiul uretral extern si urca prin uretra pana la vezica urinara si, uneori, pana la rinichi. Sugarii de sex masculin sunt mai predispusi sa dezvolte infectii ale tractului urinar; dupa aceasta perioada, fetitele sunt mai predispuse la infectii ale tractului urinar, deoarece uretra este mai scurta, permitand pasajul ascendent mai usor al bacteriilor.

Sugarii necircumscrisi (care au tendinta de a acumula bacterii sub preput) si copiii mici care au constipatie severa sunt, de asemenea, mai predispusi la infectia tractului urinar.Infectia tractului urinar la copiii mari si la adolescenti difera foarte putin de cea de la adulti.

  • Care sunt simptomele

Nou-nascutii si sugarii cu infectia tractului urinar pot sa prezinte simptome in afara de febra. Uneori, pot prezenta scaderea poftei de mancare, letargie, varsaturi sau diaree. De obicei, copiii mari cu infectie vezicala acuza dureri si arsuri la urinare (disurie), cresterea frecventei de urinare (poliurie) si dureri in zona vezicii urinare. Copiii cu infectie renala prezinta dureri lombare si in flanc de partea rinichiului afectat, precum si o stare generala alterata.

  • Cum se stabileste diagnosticul

Diagnosticul se bazeaza pe examenul urinei. Copilul care merge la toaleta poate colecta o proba de urina intr-un recipient steril, dupa curatarea orificiului uretral extern. De la sugari si copiii mici, proba de urina se obtine cu ajutorul unei sonde vezicale introdusa prin uretra.

La sugari, proba de urina se poate obtine din vezica prin punctie suprapubiana. Urina colectata in punga de plastic fixata in regiunea genitala nu este utila, deoarece este contaminata cu bacterii si alte materiale de la nivelul pielii.

Pentru a detecta leucocitele si bacteriile din urina, care apar in infectia tractului urinar, la laborator se examineaza urina sub microscop si se fac diferite teste chimice. De asemenea, se efectueaza si o urocultura pentru cresterea si identificarea bacteriilor prezente – este cel mai semnificativ test.

In general, baietii de toate varstele si fetitele cu varsta sub 2 pana la 3 ani care dezvolta chiar si un singur episod de infectie a tractului urinar au nevoie de teste suplimentare pentru a detecta malformatiile congenitale ale sistemului urinar.

  • In ce consta profilaxia 

Profilaxia infectiei tractului urinar este dificila, dar pastrarea unei igiene adecvate poate fi de ajutor. Fetitele trebuie deprinse sa-si spele zona genito-anala din fata spre spate dupa defecatie pentru a minimiza sansa de patrundere a bacteriilor prin orificiul uretral extern.

De asemenea, folosirea frecventa a spumantelor de baie poate irita tegumentul din jurul orificiului uretral extern, favorizand infectia tractului urinar. Urinarea si defecatia regulate pot scadea riscul de infectie a tractului urinar.

 

Publicat pe de — Lasă un comentariu

Cat de importanta este Vitamina D pentru copii?

Exista doua forme ale vitaminei D, care sunt importante din punct de vedere nutritiv:

  • Vitamina D2 (elgocalciferol), produsa de plante este consumata in dieta. Cea mai raspandita sursa alimentara de vitamina D2 este reprezentata de alimentele imbogatite, cum ar fi cerealele si produsele lactate. Vitamina D2 este continuta si in uleiul de peste si in carnea de peste gras.
  • Vitamina D3 (colecalciferol) este sintetizata in pielea expusa la soare. In organism exista depozite de vitamina D, in principal la nivelul ficatului. Vitamina D trebuie procesata de ficat si rinichi inainte de a deveni activa. Forma activa stimuleaza absorbtia intestinala a calciului si fosforului, astfel incat este necesara pentru formarea si mentinerea tesutului osos.

Ce se intampla in deficitul de vitamina D?

In cazul deficitului de vitamina D, concentratiile calciului si fosforului in organism scad, deoarece vitamina D este necesara pentru absorbtia acestor minerale. Deficitul de vitamina D conduce la rahitism la copii si osteomalacie la adulti.

Deficitul de vitamina D poate fi cauzat de aportul dietetic insuficient al acestei vitamine sau de expunerea insuficienta la lumina solara.

Deoarece laptele de mama nu contine cantitati mari de vitamina D, sugarii alaptati la san si expusi insuficient la soare pot face rahitism si de obicei necesita administrarea de suplimente.

Primul semn de rahitism la sugari este reprezentat de obicei de spasmele musculare ce apar din cauza scaderii calcemiei (astfel de spasme pot aparea la orice varsta). La sugarii ceva mai mari se constata intarzierea progresiei catre statul in sezut si mersul de-a busilea, iar spatiile dintre  oasele craniului (fontanelele) se inchid mai tarziu decat in mod normal.

La copiii cu varsta cuprinsa intre 1 si 4 ani, dezvoltarea oaselor poate fi anormala, cu aparitia unei curburi anormale a coloanei vertebrale si a deformarii membrelor inferioare (care au aspect de X sau de paranteze). De obicei acesti copii incep mai greu sa mearga. In cazul copiilor mai mari si adolescentilor, mersul este mai dureros.

 

Stabilirea diagnosticului de rahitism sau de osteomalacie se bazeaza pe simptome, pe aspectul radiologic al oaselor si pe concentratia scazuta in sange a produsilor de metabolism ai vitaminei D.